Sărbătorile de iarnă, pe vremea bunicilor noștri…

Goana după averi și toată modernizare, a stricat tineretul și lumea asta. Sărbătorile le-au ciuntit, nu mai știu un colindă, o urătură sau măcar bună ziua pe sub nas. Când eram noi copii era greu, era multă sărăcie, dar când era Sărbătoare, atunci Sărbătoare era.  Lăsa omul și vită și casă, la petrecere își făcea loc. Acum însă, s-au prostit cu toții la cap. Au de toate și tot se plâng că nu au, își bat joc de tradiții, mai și iau în râs sfintele Sărbători. 

Mă rog, la biserică nu mai zic, că nici noi la vremea noastră nu eram sfinți, să mergem des la biserică dar ave-am alt respect. Nu știu, o fi fost din frică sau că așa fuserăm educați. Știu doar că o făce-am cu drag, chiar dacă la început era vre-un răvrătit printre noi. Totuși, educația era de vină, poate greutățile, cine mai știe, știu doar că era altfel și eram bre lume, FERICIȚI. Sărbătoarea era sărbătoare și ziua de muncă zi de muncă, bucuria, bucurie și plânsul, plâns, norocul, noroc și necazul, necaz.

Apoi, bunicul lăsă să-i scape un oftat, parcă de aceași vârstă cu el și continuă…

De parcă problemele nu erau și atunci, erau poate și mai mari dar, nu era cutia asta modernă (TV). Care să ne bage în cap atâtea prostii. Nu toți pute-au face școală ca acum, dar sincer să fiu, acum îs mai mulți analfabeți decât erau atunci. 

Nu știu ce să mai zic, îmi place și mie modernizarea asta, e bună rău. De când am telefon parcă mă simt mai bine. Această cutiuță mică îți dăruie glasul și imaginea copiilor și a nepoților tot mai des. Mă simt mai ușurat când îi văd în ecranul acela micuț. Dar la unii parcă prea de tot le-au întunecat mințile aceste aparate noi. Nu se mai bucură de o nucă, un măr sau o vorbă bună. Au uitat ce înseamnă tradiții, au uitat de Sărbători.

Face o pauză și zâmbește parcă numai pentru el.

La noi, nu venea Moș Crăciun cu așa daruri frumoase, dar noi îl așteptam și la vârsta de 15 ani. Eram poate prea copii, ne doream să mai rămânem copii, deși greutățile pe alte părți ne maturizau devreme. Acum, vor să scape cât mai repede de copilărie și când ajung mari, fug de responsabilități, devin plângăcioși și stresați. 

Of, de parcă săraca mama nu a avut stres, când tata a murit în război cu fratele meu mai mare și a rămas să hrănească 6 guri de bărbați acasă, cel mai mare până în 14 ani. Era ea săraca chinuită, mâinile ei muncite dar ochii și chipul tot frumos îi erau. Nu o auzisem să aibă acnee din asta, cum o numiți voi, sau stres post partum. Mergea înainte, întotdeauan credea că undeva există o viață mult mai bună. Ne-a învățat să credem în ce-i drept și bun, chiar dacă cei bogați nu plăteau, bătându-și joc de lume. De când e lumea, printre cheaburi au fost și oameni buni dar și nenorociți, la fel ca și printre săraci. Chiar dacă ave-am puțin, când era Sărbătoare, mama împărtășea din bunătățurile ei, ținute în cămară, cu vecinii, cu copii de pe stradă sau mai sărmani ca noi. ” 

Acestea au fost multe dintre vorbele bunicului meu, care când ne duceam la el, așezat pe scăunel și cu coatele pe genunchi, învârtind o hârtie pe deget ajutat de cealaltă mână, cu vocea tot mai stinsă din cauza dorului de copii și nepoți, ne povestea părerile lui. Încerca să ne spună, că lumea a ajuns să trăiască mult mai bine dar că nu vor să aprecieze acest lucru. ”Apoi dragii mei, să știți că cel care se plânge că o duce rău în vremurile astea, își cere osândă de la Dumnezeu, și asta e mare, mare păcat dragii bunicului”. 

Apoi, bunicul continua să ne povestească despre cum erau Sărbătorile în vremea copilăriei sale. ”Mare bucurie ave-am atunci, când veneau sărbătorile de iarnă, prin zăpadă colidam și mergeam la urat până în satul vecin. Mai ales când eram mai măricei, Doamne cât de frumos mai era. Se auzea veselia în sat, încă de la intrarea în oraș. Tare mai răsunau străzile iar casele oamenilor nu erau împodobite așa frumos ca acum, le lumina doar opaițurile de pe la ferestre dar peste tot mirosea a brad proaspăt și a cozonac. Nu ave-am portocalele astea bune de azi, aveam nuci, covrigi și cei care dădeau bomboane urătorilor, tare mare năvală aveau de copii la poartă. Țin minte și acum colacii lui lelea Ileana, tare buni mai erau, dulci, cu nucă și un fel de sămânță, că bărbatăsu lucra pe la oraș și aducea din alea fructe uscate, poamă (struguri) și prune.”  Își schimba bunicu expresiile într-o lumină și un zâmbet larg, amintirile îl năvăliseră frumos dar tot ne spunea că mai bine ne este nouă acum. Că mult mai norocoși sunt copii noștri și mai frumoși vor fi nepoții noștri. 

Valul de supărări și energiile negative, ne urmăresc de-a lungul anului ca pe un virus, deoarece așa ne-am canalizat noi și trăim într-o societate unde vedem doar răul.  De ce sunt iubite Sărbătorile de iarnă?

Atunci, oamenii își aduc aminte de familii, părinți, patrie, casă și mai mult de atât, încearcă să fie mai buni! Dar de ce să nu o facă pe tot parcusul anului?

Mare noroc cu Sărbătorile astea, că de altfel cine știe cum am fi sfârșit? Indiferent de religie, naționalitate sau raționalitate, omul pentru a supraviețui are nevoie de lumină iar lumina este bunătate.

Pentru că fericirea și bunătatea sunt lucruri care ne fac mai buni, mai sănătoși și mai frumoși!

Fii mai bun, fă acest lucru înainte de sărbători dar fă cu aceași bucurie și bunătate și celelalte lucruri, pe durata întregului an. Odată ajuns la Crăciun, să-ți încarci iar bateriile pentru anul ce urmează.

Indiferent de nație, religie sau tradiții, important este să fii om cu inimă bună. Să dăruiești bucurii în jurul tău și să fii perseverent, muncitor, puternic și optimist, asta face din tine cineva!

Nu contează de unde vii sau ce religie ai, ci mai degrabă ce oferi și cine ești tu, în interiorul tău!
Tu, ce amintiri și povești ai de la bunici?

Love and health

Catalina


2 Comments

  1. Bravissima Cătălina, bine spus, mi-am amintit și eu de careva lucruri. Vorba lui lui măș Ion, ca tot mai bine era înainte, ar fi bine să fie schimbată: Era bine și înainte, dar tot mai bine este acum! 👍👸🧚🏼‍♀️🥰😘🌹🌹🌹👏👏👏

  2. Superb, mi-a plăcut mult! De fapt, cred că am să te citez.
    L-am și văzut pe bunicul tău stând în fața sobei cu tine lângă el, căscând ochii mari și sorbindu-i fiecare vorbă, fiecare povață.
    Blogul tău a devenit unul din preferatele mele.
    Frumoase amintiri, frumos articol, binevenit și util.
    Felicitări, Cătălina!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

18 + twelve =

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

EnglishItalianRomanian
Please do not copy this text. If you liked you can refer to this page from my site. Thank you ...